În seara asta, nici prima și nici ultima fără tine, mă gândesc la tine,
dragostea mea, oriunde ai fi, oricine ai fi, mă gândesc la cel care încă te
vrea, la cel care încă te are, la cel care nu te mai poate avea. Mă gândesc la
mine, la noi, în timp ce greierii cântă o partitură stranie, și păsările dorm,
în copacul din fața ferestrei mele, și lumea doarme, ca și cum nimic nu s-a
întâmplat, iar în depărtare se aude un soi de lătrat, dar lumea nu se trezește,
și nici tu, dragostea mea, oriunde ai fi, oricine. În seara asta mă simt
luminat și poate că luminez ca un înger coborât în visul virginei, ba chiar aș
vrea să te luminez și pe tine, oriunde ai fi, oricine, dragostea mea, în seara
asta care s-a întins peste lume, să rup barierele distanței dintre noi, să nu
mai fie nici o distanță între tine și mine, ca și tu să mă luminezi cu
dragostea ta, ca și tu să mă luminezi oriunde aș fi și oricine.
promite- mi te rog, promite-mi acum cât umbli cu ochii legaţi de-atâta aşteptare că vreodată, totdeauna, niciodată.... ai să mă ţii mereu în inima ta aşa cum macul îşi ţine otrava neagră pe suflet.
RăspundețiȘtergerepromite-mi te rog că niciodată, acuma, vreodată... seara ne va găsi tăcând pe-o bordură şi că ai să râzi din nou, cald, plin... pe coama norilor pentru mine.
promite-mi, te rog, orice. eu mai întârzii puţin, cât să colorez lacrima asta mare care mă plânge. de dor de tine.
https://www.youtube.com/watch?v=zMBTvuUlm98
promit că vreodată, totdeauna, niciodată o să devină prima dată, totdeauna, de fiecare dată.
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere"Si se lasara linistile peste munti, ape, carari si vai pierdute, in timp ce tu, oriunde ai fi si oricine, iti apleci ploapele spre somnul de noapte, culegand astfel sclipirea stelelor in par si finetea lunii pe piele, acolo unde eu, oriunde as fi si oricine, adorm spre dorinta de a fi langa tine si a te adora ca un singur luceafar de noapte trezit de prea multele ganduri lumesti catre tine. Si daca tot esti departe, oriunde ai fi si oricine, draga mea, te-as sorbi in tot ce se-ntinde spre cerul care mi-e casa si te-a purta pe nori ca pe o simpla mireasa de zori, cu aripi de fluture pierdut in vise, iubind astfel al tau parfum de trandafiri."
RăspundețiȘtergereCânt de adorație pentru Luceafăr! :) Frumos! Cine a scris pasajul ăsta? Îmi aduce aminte de Demonul lui Lermontov. Eclectic, sonor, primejdios de frumos întreg gândul ăsta.
Ștergere