joi, 17 aprilie 2014

Opusul meu este de fapt o ceainărie



În ziua nașterii mele mi s-a pus o etichetă cu nume.
Venise pesemne rândul meu să port numele Robert.
Lumea aranjase în așa fel lucrurile - prin mijlocirea
părinților mei încât să fiu eu înlănțuit prometeic cu
acest nume de sorginte germanică. Numele Robert
nu v-ar spune însă mare lucru despre mine. Pentru
că eu sunt opusul lui sunt. Opusul meu este de fapt
o ceainărie. Iar împreună cu opusul meu sunt o casă
neterminată a lui sunt sau o ceainărie a lui este. Nu
e deloc complicat. Este este o ceainărie aromată din
Trapananda. Fără ceainărie Trapananda este o casă
neterminată. Opusul lui Trapananda este un adagio,
și anume împreună cu mine într-o casă neterminată.
Dar și cu Roxana. Împreună cu Roxana Trapananda
este sistemul lui sunt. Împreună cu mine – Roxana
este casa neterminată a lui Sentimento. Cu sau fără
Trapananda un adagio este împreună cu Roxana o
ceainărie a mea fără ceainărie – în timp ce opusul
este un sistem fără este, doar sunt. Dar eu nu sunt
chiar așa de complicat ca împreună cu Roxana în
casa neterminată. Fără Trapananda ceainăria este în
Trapananda fără este – adică un adagio a lui sunt –
sau o casă neterminată fără opusul ei în opusul fără
sistem sau Roxana fără Roxana în ceainăria ce sunt.



 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu