Suntem condamnați să
zâmbim. Să fim fericiți. Și plini de culoare. Oriunde mă uit, în ultimul timp,
observ că ultimele tendințe în artele vizuale occidentale (și chiar și autohtone) sunt ale mesajului
pozitiv. Muzeele și expozițiile sunt și ele organizate pe idei și concepte ale
stabilității, ale optimismului, ale încrederii și bucuriei de a trăi. Mi se
pare că anarhia, dezordinea, angoasa, psihoza nu mai sunt la „modă”, nemaifiind agreate nici măcar de
organizatorii de expoziții, de festivaluri ori conferințe. Tematicile, culorile
folosite, tehnicile de sugestie vizuală și, mai ales, mesajele artistice sunt
pozitive și pline de încredere.
Noul mileniu a început,
se pare, fluturându-ne steagul speranței și al triumfului vieții. În lumea asta
nouă, artele se vor creatoare de valori perene. Și mi se pare că introspecția,
cea care voia să facă ordine prin subconștientul nostru confuz, nu mai este
considerată modalitatea cea mai eficientă în rezolvarea problemelor. Mai
degrabă, cea care face curat și mobilizează gândirea omului este gândirea
pozitivă.
Orice manifestare
artistică va fi, în viitorul apropiat și mediu, mesagera binelui și a frumuseții.
Cel puțin așa și-au promis occidentalii, sătui, se pare, de atâta angoasă,
pesimism și confuzie. Amestecarea valorilor și a conceptelor de bine și de rău
face, după părerea celor care analizează fenomenul, mai mult rău decât E-urile
din alimentație.
Iar dacă arta, cea mai
nonconformistă modalitate de manifestare a omului, se îndreaptă spre un tărâm
al încrederii și al păcii, atunci putem spera că și proverbul chinezesc va fi
valabil în varianta sa optimistă: Dacă nu
schimbăm direcția, vom sfârși probabil exact acolo unde am început.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu