vineri, 18 octombrie 2013

O altă dimineață spartă de cocoșii care cântă





e o altă dimineață spartă de cocoșii care cântă
în jurul meu
în țoale murdare
dar eu caut mirosul de cafea
și visez dromadere
abia apoi îl aud pe vecinul meu Van Damme:
într-o zi o să-ți crăp capul, înaripat nenorocit!
Nici ploi nu mai avem din cauza ta!

cred că voi repara eu totul
așa că mă ridic și plec știind că vecinii mei, nebunii
au să mă lase să-mi văd cumva de viață
mă plimb pe străzi / undeva văd o femeie ce seamănă cu tine
mă întreabă de ce tac și îmi întinde o țigară /
eu îi zbor tot pachetul cu mâna dreaptă

mă trezesc în același loc cu miros de tămâie
îmi pun mâinile laolaltă
vecinul meu Van Damme nu e nicăieri
nu mai apare
aș vrea să mă intrige cineva
să promit că am să repar eu totul

iar dacă nu reușesc, atunci
puteți să-mi spargeți țeasta
ne-am înțeles?

(băăă Bulgakov să știi că eu îmi bag picioarele în ea de viață!
ăștia habar n-au că poemele bete se scriu cel mai bine când nu ai
nici-o-picătură-de-alcool-înăuntru!)





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu