sâmbătă, 19 octombrie 2013

Când îți simt cuvintele printre coapse






Te joci cu sarcofagul inimii mele,
pe întuneric, când mă urc pe mâna ta caramel
și îți simt cuvintele printre coapse.
te frământ pe fiecare centimetru de piele,
iar mâine dimineață te voi trezi și îți voi spune:
fugi definitiv din patul nostru cu păianjeni de cristal...
fugi cum fuge o străină...
nu mă iubi, dragostea mea e mai aproape de colaps
decât de poezie...
icoana  din dreapta, atârnată, a rămas fără chip; sărutul
dracilor a ros imaginea până la lemn.
trăiesc într-un cătun în care am început să mă cunosc
este cătunul în care tu ai cules zmeură neagră.
acolo, în singurătate, departe, râsul nostru a fost greșit.
acum, o altă femeie se dezbracă pentru un alt bărbat,
într-o altă muțenie și monumentală moarte.









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu