duminică, 18 august 2013

Trecutul n-are viitor




Trecutul n-are viitor.
Eu, ca o clepsidră colorată
Spărgeam în clipe
Viața toată.

Îndrăgostit fiind,
Prin oraș defilam,
Eram inexistent,
Erai inexistentă,
Eram naiv, ca un fluture de mai,
Îndrăgostit eram, îndrăgostit trăiam.




9 comentarii:

  1. dar are un prezent .....

    frumos :)...tu , chiar ești o oază de liniște :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Literatura, cuvintele compensează. Ele umplu temperamentul meu sangvinic cu oaze de liniște.

    :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ar fi păcat să nu le arăt și altor ochi însetați de forme dense. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Chiar de curând am citit Pygmalionul lui Shaw și am vizionat filmul My fair lady.

    Așadar, pot să spun sincer și răspicat că sentimentele și emoțiile tale simple, aduc un plus de bucurie în sufletul cititorilor tăi. Tot ceea ce creezi tu este mai dulce ca laptele cu cacao, mai răcoritor ca briza mării înainte de răsăritul soarelui și mai minunat ca amurgul în toată splendoarea sa!

    RăspundețiȘtergere
  5. Oh, My Fair Lady - Unul dintre filmele mele preferate, îmi aduc aminte cu mare drag de el.

    Mă copleșesc cuvintele tale de apreciere, dragă Zoe. Și mă bucur că te pot surprinde. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Zâmbesc, și am în minte mitul lui Pygmalion, dar și ideea snobului Henry Higgins, care vrea să facă dintr-o florăreasă - Eliza Doolitle - o mare doamnă ce vorbește cu accent specific claselor elitiste londoneze.

    Una dintre piesele mele preferate de teatru.

    Lasă multă morală în spate această capodoperă a lui Shaw.

    RăspundețiȘtergere
  7. Eliza Doolitle mi se pare un personaj atât de complex și totuși, atât de simplu! Aș putea să o descriu asemeni unui idol al eternului feminin : adică, acel gen de femeie care dorește, i se îndeplinește, iar după care își clădește independentă imperiul!

    RăspundețiȘtergere
  8. Mi-ai citit telepatic gândurile. Da, e un personaj exemplar dacă vrem să ilustrăm pretențiile femininului modern. :)

    RăspundețiȘtergere