luni, 5 august 2013

Numeroasele mele chipuri




mă mai iubești?
hai, răspunde!
ori culege numeroasele mele
chipuri,
zâmbetele, duminicile și ceasurile rele
rămâi inimii
sau poți să pleci
în lacul uitării să îneci
sâmburele dorinței.
spune-mi, vezi?
de-o parte arcul se-ntinde să tragă
dincolo mâna se-ntinde s-atingă
gura de ceară
amară, atât de amară
și dreaptă
ca armura înroșită în pară
și îmbrăcată
pe inimă goală.


 

8 comentarii:

  1. Mi-a dat o lacrimă. Nu de bucurie, nu de tristețe, ci de intensitatea cu care emoțiile tale s-au izbit de mine făcându-și loc în sufletul unui biet cititor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Tu ești un cititor aparte, dragă Zoe. Nu doar un "biet" cititor. Mă bucur că mini-poemul ăsta ți-a transmis intensitate.

    Te poți hrăni cu puțină forță din cântecul asociat textului, cred.

    RăspundețiȘtergere
  3. Are forță vocea tipei, îmi plac trăirile ăstea artistice duse până la consum.

    RăspundețiȘtergere
  4. azi...cuvintele tale au fost ca adierea vântului la mal de mare , într-o zi toridă de vară....

    RăspundețiȘtergere
  5. pentru mine , azi...așa au fost aceste cuvințele ...

    da, azi..am fost pe faleză....aveam nevoie să simt briza mării....

    RăspundețiȘtergere